In cantație

Te storc genele sub farduri
Să îmi plângi cu vise noaptea
Răsfoind prin gări hazarduri
Precum Dima dintr-a șaptea.

Dacă râzi, râde-mă-n hohot
Și strănută-mă în sân,
Dintre limbile de clopot
Fură-mă să mai rămân.

De-mi rupi dor de dorul tău
Încălțat de primăvară,
Rouă-mă pe glezne, zău,
Să curg frunza de cu seară.

Cântă-mă strident la nai
Într-o gamă relativă
Lângă iarba ce-o culcai
Pe motiv de emotivă.

Să mă coci la foc mărunt,
Nedospit între cireși
Și sub râu cu mal cărunt
Rădăcinile să-mi țeși.

Hai, culege-mă gutuie
Când te întomnezi la tâmple,
Mușcă-mă de-o stea haihuie,
Buza ta să mi se-ntâmple.