Probleme care se rezolvă cu ajutorul ecuațiilor
Ce este o ecuație?
În sens riguros, dar care depășește nivelul matematicii de gimnaziu, o ecuație este un predicat sub forma unei egalități.
La nivel de gimnaziu, ecuația poate fi definită ca o egalitate în care apar una sau mai multe variabile (numite necunoscute) notate cu litere (de obicei …).
Exemple:
– ecuații cu o singură necunoscută
– ecuație cu două necunoscute
Pentru o ecuație cu o singură necunoscută, soluție a ecuației se numește orice valoare care, pusă în locul necunoscutei, transformă egalitatea într-o propoziție adevărată.
Spunem că verifică ecuația , deci este soluție a acesteia.
Pentru o ecuație cu două sau mai multe necunoscute, soluție se numește o pereche / triplet etc. de valori care verifică ecuația.
Exemplu: Perechea este soluție a ecuației . Atenție, nu spunem că și sunt soluții, ele verifică doar în pereche (nu individual) egalitatea.
A rezolva o ecuație înseamnă a găsi toate soluțiile acesteia, în mulțimea în care ni se cere să le „căutăm”.
În rezolvarea unei ecuații simple cu o singură necunoscută, folosim tehnica „separării” necunoscutei. Aici intervin primele dificultăți pentru un elev de gimnaziu în a face pasul de la „trecem un termen dintr-o parte în alta a egalului cu semn 🙂 schimbat” către proprietățile relației de egalitate.
Să intrăm în lumea proprietăților care ne sunt de ajutor în rezolvarea ecuațiilor.
Proprietăți ale operațiilor cu numere (naturale, întregi, etc.)
La proprietățile de mai sus ale operațiilor adăugăm și asociativitatea și comutativitatea adunării și înmulțirii
Proprietăți ale relației de egalitate
1. Dacă atunci:
Cu alte cuvinte, dacă într-o egalitate adunăm (scădem / înmulțim / împărțim) și în membrul stâng și în membrul drept același număr, obținem tot o egalitate. De fapt pe aceste proprietăți se bazează așa numita ”trecere dintr-o parte în alta a egalului”. În egalitatea , în loc să spunem că îl trecem pe în dreapta cu „semn schimbat”, de fapt scădem în ambii membri ai egalității: .
Ca notație uzuală putem folosi . Spunem că „am adunat în acea egalitate”.
2. Dacă atunci:
Din două egalități putem obține altă egalitate adunând (scăzând / înmulțind / împărțind) membrii din stânga, respectiv membrii din dreapta egalului. Spunem că „am adunat (scăzut / înmulțit / împărțit) cele două egalități”.
Exemplu: Să se rezolve în mulțimea numerelor naturale ecuația
Soluție:
Două sau mai multe ecuații cu aceleași necunoscute formează un sistem de ecuații. O soluție a unui sistem este o pereche (triplet, etc – în funcție de numărul necunoscutelor) care verifică simultan toate ecuațiile sistemului.
Exemplu: Perechea este soluție a sistemului
În rezolvarea unui sistem folosim proprietățile de mai sus, împreună cu tehnicile „substituției” sau „reducerii”.
Exemplu: .
Adunând cele două egalități obținem .
Înlocuind pe în prima egalitate, avem .
Așadar soluția sistemului este perechea
Probleme care se rezolvă cu ajutorul ecuațiilor
Un sistem de genul poate fi „împachetat” într-o „poveste” simplă, care poate suna astfel sub forma unei probleme:
Ionel și Gigel au împreună 100 de lei. Află ce sumă are fiecare știind că Ionel are cu 10 lei mai mult decât dublul sumei lui Gigel.
Problema poate fi rezolvată prin metoda grafică, încă din clasa a IV-a.
Haideți să vedem, în continuare, în ce constă metoda algebrică
PAS 1: Identificarea și notarea (cu litere) a necunoscutelor
PAS 2: „Traducerea”: scrierea ecuațiilor (având necunoscutele notate la pasul 1) care rezultă din datele problemei
PAS 3: Rezolvarea ecuației / sistemului de ecuații (scrise la pasul 2)
CONCLUZII: Scierea în cuvinte a rezultatelor obținute
Iată rezolvarea, însoțită de comentarii, a problemei de mai sus (comentariile cu * nu fac parte din redactarea propriuzisă, ci sunt doar observațiile necesare înțelegerii prin acest exemplu simplu a metodei algebrice)
* Identificăm necunoscutele, în acest caz avem două care coincid cu ceea ce ne cere problema să aflăm (sumele de bani ale celor doi)
Fie
* Urmează „traducerea”, avem două informații în textul problemei (ce sumă au împreună și faptul că Ionel are cu 10 lei mai mult decât dublul sumei lui Gigel) pe care le transpunem în două ecuații
* Din acest moment, lucrăm doar cu ecuații și numere, și proprietățile învățate mai sus. Folosim meotda substituției pentru a rezolva acest sistem, înlocuind pe în prima ecuație
Avem
* Înlocuim acum pe în oricare dintre cele două egalități inițiale
Rezultă
* Pentru că problema nu ne-a propus spre rezolvare un sistem, ci ne-a spus o „poveste”, la final e frumos să „traducem” din nou în cuvinte rezultatele obținute
Așadar Ionel are 70 de lei, iar Gigel are 30 de lei.
Acesta este un exemplu clasic și simplu al folosirii metodei algebrice în categoria de probleme care se rezolvă cu ajutorul ecuațiilor”. Mai jos găsiți două fișiere PDF, unul cu probleme rezolvate (diverse tipare, selectate din probleme propuse pentru examenul de Evaluare Națională), iar celălalt cu probleme propuse.
Spor la mate!