Sunt nebun de legat, delegat să mă scurg
Pe sub nori purpurii cu aripile rupte
Cum adie zefiru-ntr-o coamă de murg
În amurg, disperat din povești să se-nfrupte.
Scriu pe frunze de nuc altoite-n petale,
Scrijelesc pe nisip amintiri fără vină
Și când văd că li-i dor de sclipirile tale
De căluții de mare mi-e o milă marină.
Nedospitele raze pun prinsoare prin soare
Că apusuri buimace vor rodi peste zări,
Mi-au rămas și peroanele mici în picioare
De atâtea vagoane pierdute prin gări.
De pe "buze letale", într-o toamnă de vară,
Au zburat peste timp fluturi nebotezați,
Precum fulgii diez mi se pun pe chitară
Și-i aud cum șoptesc la refren "eee, lăsați"
